Doamne, ziua 11 din 360 sau cate o avea anul asta. Ziua 11… am vrut sa scriu ca a fost grea, avind in vedere ca am stat pe scena 7 ore, dar as minti. Putin obositor da, dar grea nu. Vorba unui mare regizor ”pentru usor avem”. Apoi calatoria asta la Londra ( eu o data plec, dar ma intorc cu zeci de invataminte 🙂 ) mi-a mai spus un luncru. Ca poate noi actorii angajati, repet angajati suntem putin cam lenesi , cam comozi..Ma intorc din nou la Mcavoy care a jucat un spectacol foarte greu de 3 ore, un rol foarte greu. Joaca in fiecare seara si in 2 zile pe saptama joaca de 2 ori pe zi si asta timp de 2 sau 3 luni. Cum va suna?
De cate ori am povestit despre asta mi s-a spus…”Bine ma, dar cati bani ia el„, sau ….da ma, dae el joac acelasi specatcol in fiecare seara„. Da poate. Eu nu zic sa facem ca el.. Dar totusi, sambata si duminica am putea juca de la 15 si de la 19 acelasi spectacol. Ce-ar fi ? Revenind, ziua de azi una normala. Zilele de felul asta te pun pe linie, te aseaza in matca ta normala, te fac sa fii varianta ta cea mai buna ( cum ar spune corporatistii) , sa fii in partea ta de sus ( cum ar zice dna Mandache). E ca un test. Sa vezi pe unde mai esti. Ce am descoperit azi despre mine? Pai , ca am inca destula putere sa rezist sa joc 2 spectacole grele pe zi, ca pot sa fac sa para usor si cea mai proasta descoperire este ca intr-adevar m-am ingrasat.. Nu mi-a venit costumul din Revizorul, am jucat cu pantalonii mei de acasa:)) gata , de maine regim , poate si sala. Vom 
vedea.
P:S A aprut FORMULA AS cu un interviu cica interesant cu mine. NU stiu, nu am citit.
A! va astept la Regele Lear pe 15la TNB
Dar n-ai muri de pluctiseala, sa joci doar acelasi spectacol, din nou si din nou?
Nu-mi dau seama cum e teatrul in alte parti… am vazut doar un spectacol din Berlin in FNT, si era absolut perfect, minunat, dar am avut putin impresia si ca sunt manipulata, stiau exact ce butoane sa apese ca sa reactionez. Prefer schimbul de energie contra energie, o abordare mai umana (chiar si printr-un subsol prapadit la Green, ca tot am plans binisor acum doua zile pe acolo)
Am terminat și eu acum de citit articolul. Foarte bun, plin de substanță. Dar, am și eu o nelămurire, de ce vrei să trăiești ca un om normal din moment ce tu ești unul deosebit? Mi se pare absolut firesc să trăiești la fel.
Uitasem sa amintesc și acest lucru dar mi se pare bun de menționat. Cred că este important ca iubirea sa te atingă o singura data pentru că după, știi cum poți să zbori. Nu cred că contează prea mult dacă te-a atins acum sau peste 100 de ani. Felul în care se consuma ea in relationare sau nu se consuma asta este o altă discuție si ține de fiecare în parte și de situatie. Esențial este sa ajungi sa o simti. Asta e părerea mea, cel puțin , până în acest moment. Pe viitor, cine știe? Poate se va schimba.