miercuri, 08 ianuarie 2020 / Published in Spectacole

Repertoriu curent

Trei surori

Un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov

Traducere: Raluca Rădulescu
Regie:

Radu Afrim

Scenariu:

Radu Afrim

Asistent regie:

Mădălina Ciupitu

Scenografie:

Irina Moscu

Asistent scenografie:

Mădălina Sandu,Arina Balaș

Costumul caprei realizat de:

Cosmin Florea

Video:

Andrei Cozlac

Sound design:

Călin Țopa

Univers sonor:

Radu Afrim

Lighting design:

Mircea Mitroi,Cristian Șimon

Regia tehnică:

Adrian Ionescu

Data premierei: 05.12.2019

Durata: 3 h / Pauză: 15 min

Din cauza efectelor stroboscopice și de lumină, de scurtă durată și intensitate, spectacolul nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate și celor care suferă de epilepsie!

Spectacolul poate fi vizionat de copiii în vârstă de până la 14 ani, numai cu acordul sau împreună cu familia! (violenţă fizică, psihică şi de limbaj, minimă ca durată, intensitate şi număr de scene, nuditate)

După marele succes cu „Pădurea spânzuraților” de la finalul anului trecut, Radu Afrim revine în decembrie la TNB cu „Trei surori”- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov. E știut faptul că Afrim pune rar în scenă dramaturgie clasică, preferând texte contemporane sau scenarii proprii. Atunci când însă o face, propune modernizări extrem de personale și incitante, cu un puternic impact asupra spectatorilor. Lumile recreate de el după texte clasice au stârnit controverse, au deranjat chiar, dar spectacolele sale nu au lăsat pe nimeni indiferent.

Radu Afrim provoacă din nou publicul, oferind un remix al unei piese clasice, o revitalizare halucinantă și extrem de actuală a unei povești spuse de sute de ori, un spectacol puternic, original și șocant care, la fel ca toate creațiile marca Afrim, îi va scoate pe spectatori din zona lor de confort. Departe de montările în care spiritul Rusiei e redat prin clişee, „Trei surori” de Radu Afrim propune o viziune suprarealistă, amestec de absurd, comic, grotesc, dar și de profundă sensibilitate, care plasează povestea celor trei surori în România zilelor noastre. În noul său spectacol de la TNB, Afrim creează un univers care se mulează pe receptivitatea publicului contemporan, cu trimiteri evidente la actualitate, dar care se integrează atât de bine în lumea imaginată de Cehov în urmă cu peste 100 de ani.   

„Trei surori” de la TNB nu este o montare „cehoviană” în sensul consacrat al termenului, ci oferă o viziune distinctă, recognoscibilă, în stilul care l-a impus pe Radu Afrim drept unul dintre cei mai neconvenționali și mai talentați regizori de teatru din România.

Spectacolul se bucură de o distribuție alcătuită din unii dintre cei mai cunoscuți actori ai momentului și este realizat în colaborare cu o echipă de artiști inovatori, cu care Afrim colaborează în mod constant (Irina Moscu – scenografie, Andrei Cozlac – video design, Călin Țopa – sound design) Trei surori desfasurator

Mașa: Raluca Aprodu Olga: Natalia Călin
Irina: Flavia Giurgiu Prozorov: Marius Manole
Verșinin: Emilian Oprea Tuzenbach: Istvan Teglas
Soția lui Verșinin: Irina Movilă Natalia Ivanovna: Ada Galeș
Bobi k68: Ciprian Nicula Kulîghin: Florin Călbăjos
duminică, 05 ianuarie 2020 / Published in Spectacole
Ivan Hlestakov, un funcționar din capitală: Marius Manole Anton Skvoznik-Dmuhanovski, primarul: Mihai Constantin
Anna Andreevna, soția lui: Ana Ciontea Maria Antonovna, fiica lui: Ilinca Manolache
Ada Galeș
Zemlianika, directoarea spitalului: Irina Movilă
Costina Cheyrouze
Piotr Bobcinski: Claudiu Bleonţ
Piotr Dobcinski: Mihai Calotă Osip, servitorul lui Hlestakov: Istvan Teglas
Ammos Liapkin-Tiapkin, judecătorul: Marcelo-S Cobzariu Luka Hlopov, inspectorul școlar: Armand Calotă
Ivan Șpekin, dirigintele poștei: Eduard Adam Cântăreața: Lorena Luchian
Oana Pușcatu
Preotul: Ovidiu Cuncea Hristian Gibner, medicul șef al spitalului: Axel Moustache
Bodyguard 1: Răzvan Popa Bodyguard 2: Cosmin Dominte
Soțiile demnitarilor: Natalia Călin
Iuliana Moise
Carmen Ungureanu
Vocea: Mircea Albulescu
Locuitori ai orașului:

O comedie neagră, o satiră crâncenă la adresa corupției, la fel de feroce pe vremea lui Gogol, ca și în zilele noastre. Iată de ce Felix Alexa propune o viziune regizorală modernă, o poveste care se petrece în ziua de azi. Un spectacol născut din disperarea de a trăi într-o lume aflată în criză extremă, dar și un spectacol de un umor caustic, văzut ca singura armă de supraviețuire. O montare cu o trupă redutabilă, avându-i protagoniști pe Marius Manole și Mihai Constantin, ale căror personaje par să ne spună: De cine râdeți? De voi râdeți!

„Cu cât adevărurile sunt mai înalte, cu atât trebuie să fim mai atenţi cu ele… Altfel se vor transforma în lucruri comune, iar lucrurile comune nu mai sunt crezute!” N. V. Gogol

„Revizorul este poate cel mai actual spectacol pe care l-am făcut vreodată. Cel mai direct, cinic şi tragic în acelaşi timp. O comedie neagră despre viaţa noastră gri. Şi asta nu numai pentru că l-am adus cu totul în „eterna şi fascinanta Românie”, ci pentru că geniul gogolian ţâşneşte cu forţă din fiecare replică, situaţie, reacţie umană, neliniştindu-ne profund cu actualitatea sa. De fapt, pentru personajele de pe scenă nimic nu-i comic. Dimpotrivă. Tragedia generată de venirea revizorului în control, lucru perceput ca total nefiresc, aruncă oamenii la limita reacţiilor nervoase şi a ridicolului. Fiecare încearcă să se salveze cum poate, iar în astfel de situaţii inventivitatea umană este fără limite. Şi dacă primarul micului oraş în care apare revizorul, venit parcă din neant, ne întreabă la final pe toţi, cei din sală, „De ce râdeţi?” tot el dă răspunsul devastator: „De voi râdeţi!”. Şi un fior rece ne străbate, semn că viziunea genială şi fantastică a lui Gogol are încă efect.” Felix Alexa

duminică, 05 ianuarie 2020 / Published in Spectacole

„Pe turnantă, decorul care se tot învârte – o consrucţie metalică transparentă, cu treceri şi pasaje, pe care personajele urcă şi coboară constant – nu neapărat o „roată a sorţii”, ruleta care-i joacă o festă cumplită sărmanului Lefter  (…) E lumea lui Lefter rămasă fără puncte fixe, într-o derivă liberă, în care totul se confundă îngrijorător. (…) Cinismul lui Alexandru Dabija (purtătorul lui de cuvânt e naratorul din schiţă, jucat de Marius Manole, cel care observă, ridică din sprânceană şi lasă inevitabilul să curgă mai departe) e nemăsurat – iar din asta iese nu vituperare naţională, ci teatru de cea mai bună realitate”.

Iulia Popovici, Observator Cultural – Ghinionistul domn Lefter Popescu 

…o bijuterie simfonic teatrală despre capriciile norocului  (o temă proeminentă în scrierea caragialiană), o simfonie teatrală dirijată exemplar şi cu o grijă a ritmului expunerii scenice cum arareori am mai văzut în vremea din urmă în teatrul românesc. (…) Poate cel mai bun spectacol cu o scriere de I. L. Caragiale văzut de mine în anul Caragiale,. Deocamdată.

Mircea Morariu, Familia nr.12 – Tragedia domnului Lefter Popescu      

„Ce frumos e la Naţional! Decorul e superb. O construcţie metalică etajată, transparentă, cu scări interioare şi exterioare, care sugerează o planetă locuibilă – România Mică a Marelui an 1900. Cât de mult contează decorul care dă substanţa comediei, valoarea spectacolului, dă bucurie şi fericire chiar. Ajută publicul să se teleporteze. Să mediteze.

„Două loturi” e montată turbionar de acest maestru al regiei contemporane care este Alexandru Dabija, cantonat în esenţa-esenţelor. Deşi veselă, lucrarea e profund tragică. E o Năpastă urbană.

Publicul e captivat. Trăieşte drama, năpasta, încercările. Nu ridicolul e subliniat de autor ci inumanul unei ridicole speranţe. E destinul, şi cu el nu te joci, nu râzi de el niciodată. Îl accepţi.

… un spectacol inteligent, ameţitor de modern, despre noroc şi ghinion, dovedind cât de uşor şi de neaşteptat poate deveni perdantul – câştigător şi viceversa. Helmut Sturmer cu al său decor extrem de original contribuie mult ca cele „două loturi” de la TNB să se cuantifice într-un mare Loz câştigător”.

duminică, 05 ianuarie 2020 / Published in Spectacole

Personajele principale sunt doi politicieni, foarte buni prieteni încă din adolescență, care au pornit împreună la drum, uniți de aceleași idealuri, într-un partid care promova schimbarea într-o societate din ce în ce mai dezamăgită de clasa politică. Însă pe parcurs, cei doi au ales căi diferite pentru a-și atinge obiectivele.

Victor, liderul partidului și-a construit o imagine publică de cetățean onest și este candidatul favorit la funcția de prim ministru; Alex, cel răspunzător cu organizarea în cadrul partidului, vizează postul de vice prim ministru, iar companiile listate la bursă sprijină candidaturile celor doi.

S-ar putea spune ca Victor este imaginea, iar Alex cel care se ocupă de lucrurile administrative.

În Demnitate, Ignasi Vidal vorbește despre lupta pentru putere în cadrul partidelor, despre vocația și ambițiile liderilor lor și despre cât de ușor este că funcționarii să fie manipulați și corupți atunci când nu se realizează totul cu o transparență absolută.

El ne arată diferența între ceea ce se vede la TV și în alte media și ceea ce se întâmplă, de fapt, în spatele ușilor închise de la birourile politicienilor.

„DEMNITATE“ vorbește, bineînțeles, despre corupție – fără a sări însă la gâtul clasei politice: corupția este în condiția umană – dar, în același timp, vorbește despre idealuri, prietenie, angajamente, loialitate, ambiție, lăcomie, trădare; și, desigur, despre demnitate.

sâmbătă, 04 ianuarie 2020 / Published in Spectacole

Doi politisti aflati intr-o lupta nemiloasa pentru a face ceea ce trebuie intr-o lume in care asta nu le e permis. O calatorie in infern dupa care cei doi nu vor mai fi niciodata ca inainte….

Politist in Chicago, Denny (Istvan Teglas) este un familist convins. Cu o fire colerica si un cinism cizelat, sfideaza autoritatea si face bani pe seama traficantilor si a prostituatelor.

Joey (Marius Manole), partenerul sau si cel mai bun prieten din copilarie, este un fost alcoolic care se lupta zi de zi cu tentatia. Este un pic cam delasator si usor depresiv. Este complet dedicat partenerului sau si familiei acestuia.
Și este… indragostit fara speranta de sotia lui Denny

Cele doua personaje aduc in lumina reflectoarelor viziunea proprie asupra conceptului de familie, precum si deciziile morale discutabile pe care le fac in numele acesteia.

Doar ca amintirile pe care le are fiecare despre ceea ce s-a intamplat cu adevarat in acele zile in care a plouat fara oprire nu par sa coincida …

Uneori ranesti pe cine iubesti mai tare.

Cateodata nu ai incotro. Cateodata o faci din prostie, Cateodata e o alegere …

 

O drama profunda care inunda sala de teatru cu emotii si care te lasa cu respiratia taiata…

IN PLOAIE – o poveste despre prietenie, familie, alegeri dificile, loialitate, tradare …

 

sâmbătă, 04 ianuarie 2020 / Published in Spectacole
Porfiri Marian Ralea
Primul
Marius Manole
Al doilea
Richard Bovnoczki
Al treilea
Vlad Logigan
Sonia
Rodica Lazăr / Anca Androne
Aliona Anca Androne / Rodica Lazăr

Regia: Yuri Kordonsky
Decoruri: Tina Louise Jones

Costume: Nina Brumuşilă
Light design : John Carr
Regizor tehnic: Mihaela Oance

 

Nu să îi aplaud merită aceşti oameni! Ci să mă prosternez la picioarele lor, să îngenunchez aşa cum, cu doar câteva clipe mai înainte o făcuseră trei dintre ei, rostind pe rând „Eu am ucis-o pe bătrâna cămătăreasă şi am jefuit-o!“. În genunchi, mi-aş dori să-i venerez. În tăcere. Căci nimic din ce le-aş putea spune nu ar fi destul de grăitor pentru ceea ce m-au făcut să simt prin acest spectacol. (Mirela Cara)

CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ este o versiune surprinzătoare a romanului lui Dostoievski. Un proces complicat al conştiinţei despre vinovăţia şi nevinovăţia unei crime. Motivarea crimei. Motivarea impulsurilor care-l conduc pe erou să-şi recunoască vina. Un Raskolnikov modern cu conştiinţă scindată şi dorinţa de a indrepta tot răul din lume. Un spectacol tulburător despre mantuire prin asumarea suferinţei.

Rar puteți descoperi in programul teatrelor, un astfel de spectacol tulburător, ce transmite emoție și surprinde de la o scenă la alta prin originalitate. Vizionarea spectacolului admirabil conceput de Yuriy Kordonskiy, oferă bucuria cunoașterii lui Dostoievski și generației tinere pentru care €œlectura€ astăzi, presupune numai ofertele Internetului. Spectacolul Crimă și pedeaps〝 poate fi considerat un act teatral cultural. (Ileana Lucaciu)

Asistăm, cu siguranţă, la una dintre cele mai interesante dramatizări ale romanului dostoievskian. O punere in discuţie a dezechilibrului uman, o privire asupra dialecticii răului şi a posibilei salvări. O montare sintetică in care strălucesc aceiaşi trei Raskolnikov: Richard Bovnoczki, Marius Manole şi Vlad Logigan şi care, prin distribuirea lui Marian Ralea caştigă in teatralitate şi se imbogăţeşte semantic. (Razvana Nita)

 

sâmbătă, 04 ianuarie 2020 / Published in Spectacole

Data premierei: 6 Martie 2010

Durata spectacolului: 1h50 fără pauză

 

Tanti Roz Oana Pellea
Oscar Marius Manole
Peggy Blue Antoaneta Cojocaru
Bacon Cristina Cassian

Dramatizarea si regia: Chris Simion Mercurian

Scenografia: Adina Mastalier

Lighting design: Alexandru Darie

Oscar si Tanti Roz nu e doar povestea unui copil nedreptatit de soarta, care sta de vorba cu Dumnezeu; e povestea noastra, a tuturor. Exista in textul lui Eric Emmanuel Schmitt un mesaj tulburator: oricare dintre noi poate fi Oscar, dar cu un dram de noroc in plus. Mai multe zile daruite inseamna sa incerci sa te bucuri de viata, indiferent de cum ti-e harazita – in chip de premiu ori de pedeapsa – fara a uita totusi sa raspandesti binele in jurul tau.

     Spectacolul marcheaza intoarcerea marii actrite OANA PELLEA pe scena Teatrului Bulandra!

 „Am avut din prima o întâlnire aparte cu Oscar şi Tanti Roz şi am ştiut imediat că o să-l fac. Când am citit cartea lui Eric Emmanuel Schmitt, am simţit că ceva se leagă, a fost ca o minune care plutea în aer. (…) Personajul principal din piesa asta nu e Oscar, nu e Tanti Roz, ci Dumnezeu.”

      „De ce lasă Dumnezeu pe lumea asta boli şi bolnavi? Dacă e atât de bun, de ce lasă atâta suferinţă? Am găsit şi răspunsul: pentru că viaţa e un împrumut.”

      „În secolul nostru uităm de moarte, fiind atât de bolnavi de orgoliu, atât de avizi să fim noi cei mai mari, cei mai tari, cei mai buni, să avem de toate. În starea asta de „beţie” ni se spune: „Ai cancer”, şi atunci nimic nu mai are valoare, nimic nu mai contează… Ne dăm seama ce mici suntem, deşi credeam că putem moşteni pământul.”

                                                   Interviu cu Marius Manole, Adevărul, 17.03.2010

      Timp de 150 de minute, Oana Pellea şi Marius Manole ţin spectatorii ţintuiţi în scaune şi cu ochii îndreptaţi spre scenă.

      Neîntrecută  în născocit poveşti şi jocuri, Tanti Roz, ale cărei multiple faţete sunt şlefuite admirabil de Oana Pellea, este cea care-l învaţă pe copil cum să trăiască în fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi cum să-i scrie scrisori lui Dumnezeu ca să nu se mai simtă singur.

      Oana Pellea revine pe scena de la Bulandra, unde joacă alături de Marius Manole, Antoaneta Cojocaru şi Cristina Casian, trei actori tineri despre care spune că „poate vorbi cu mare dragoste.” „Sunt talentaţi, serioşi şi generoşi”, spune Pellea. „Între noi e mai mult decât o comunicare. E o întâlnire. Am senzaţia că joc cu el de foarte mult timp. Că nu cunoaştem dintotdeauna. E ca un fel de regăsire.” Despre personajul pe care-l interpretează, Tanti Roz, Oana Pellea mărturiseşte: „îmi place să cizelez, să şlefuiesc, să mă joc. Sunt în plin laborator şi asta îmi place cel mai mult.” „Fiind un subiect dramatic, am insistat cu regizoarea ca forma să fie luminoasă şi delicată şi cu mult umor. Ca lacrima să fie împletită cu râsul. Aşa-i şi în viaţă”, mai spune actriţa.

      După  hohotele de râs şi momentele reale de emoţie din spectacol, piesa e un pariu câştigat.

                                         Diana Marcu, Gândul, 29.03.2010

        Oscar şi Tanti Roz s-a născut din nimic şi dacă există astăzi pe scena Teatrului Bulandra e o minune. (….) Cu adevărat minunat e felul în care Chris Simion e „vinovată” pentru dramatizarea şi punerea în scenă a acestei poveşti de viaţă, surprinzând caracterul ei optimist şi speranţa care o însoţeşte.

      Oscar, eroul, marchează viaţa tuturor… Cele 14 scrisori trimise lui Dumnezeu sunt de fapt etape ale unei călătorii către sufletul lui.

      O călătorie care ne învaţă că trebuie să ne bucurăm  şi să trăim fiecare zi cu gândul că ar putea să fie chiar ultima.

      Într-un decor realizat de Adina Mastalier şi în jocul de lumini creat de Alexandru Darie se mişcă aceste patru personaje, plus părinţii lui Oscar şi doctorul Düsseldorf, cărora le simţi doar prezenţa.

      Aşadar, dacă vreţi să vedeţi două tinere talentate, o regizoare mereu surprinzătoare, un Marius Manole senzaţional, ca de obicei, şi pe Oana Pellea, cea mai frumoasă femeie din lume, vă recomand să mergeţi la această piesă.

               Rozana Mihalache, Jurnalul Naţional, 9.04.2010

      Cu „Oscar şi Tanti Roz” teatrul redevine un spaţiu al excelenţei, unde spectatorii vin să vadă  adevărul. Spectacolul de la Teatrul Bulandra e unul profund, puternic şi tulburător despre viaţă şi moarte.

      Între „Dragă Dumnezeu” şi semnătura de final: „Te pup. Pe mâine!” este documentată viaţa unui copil de zece ani, care îşi trăieşte ultimele zile… Romanul lui Eric Emmanuel Schmitt, dramatizat şi adus pe scenă, capătă o forţă uluitoare.

      Adina Mastalier, scenografa spectacolului, a reuşit să ridice într-un spaţiu limitat o construcţie elaborată, cu numeroase compartimente secrete, care sunt revelate publicului puţin câte puţin, schimbând perspectiva privitorului şi povestind în imagini şi lumini rutina dură a vieţii de spital.

      Oana Pellea (Tanti Roz) este o combinaţie de fragil şi forţă, de tandreţe şi iubire necondiţionată care de la început te cucereşte. Cuplul pe care-l face cu Marius Manole (Oscar) are o chimie aparte, o sinceritate care lucrează organic asupra spectatorului. Cristina Casian (Bacon) şi Antoaneta Cojocaru (Peggy Blue) sunt două prezenţe care în ecuaţia spectacolului spun povestea speranţei.

                        Ioana Moldovan, 22, 6-12.04.2010

sâmbătă, 04 ianuarie 2020 / Published in Spectacole

Data premierei: 15 martie 2019

Durata: 3h45

 

Distribuția:

Richard …………………………………………………………………..MARIUS MANOLE
duce de Gloucester, mai târziu regele Richard al III-lea

Regele Eduard al IV-lea
Un ucigaș                                                                                     GEORGE IVAȘCU
Lordul Primar al Londrei

Regina Elisabeta
soția lui Eduard al IV-lea                                                                RODICA LAZĂR
Un călugăr

Regina Margaret
văduva regelui Henric al VI-lea
Copilul Eduard, prinț de Wales                                                  CORNEL SCRIPCARU
fiul lui Eduard al IV-lea
Shakespeare

Lady Anne,
mai târziu ducesă de Gloucester și regină,  anterior
casătorită cu Eduard, fiul regelui Henric al VI-lea;
                        ALEXANDRA FASOLĂ
Un Călugăr

Ducele de Buckingham ……………………………………………….CĂTĂLIN BABLIUC

Hastings, Lordul șambelan                                                           ADRIAN CIOBANU
Un Cetățean

George, duce de Clarence, fratele lui Richard al III-lea
Lord Rivers, fratele Reginei Elisabeta                                          CONSTANTIN DOGIOIU
Sir Richard Ratcliffe
Un cetățean

Brakenbury, locotenent al Turnului
Dorset, fiul lui Elizabeth dintr-o căsătorie anterioară                     ALIN STATE
Catesby

Lord Stanley
Un Ucigaș                                                                                     LUCIAN IFRIM
Un Cetățean

Ducesa de York …………………………………………. …………….MIRELA GOREA
mama regelui Richard al III-lea, a lui George, duce de Clarence și a regelui Eduard al IV-lea

Copilul Richard, duce de York
O Cetățeană                                                                                   CATINCA MARIA NISTOR
Un Căpitan

 

Regizor artistic ……………………………….. Andrei Șerban

Regizor asociat……….………………….Daniela Dima

Decor …………………………………………..Andrei Șerban

Consultant spațiu scenic …..……….…Octavian  Neculai

Costume ………………………………………..Fruzsina Nagy

Muzica …………………………………………..Raul Kusak

Hair styling ……………………………………..Ligiana Mandea

Make-up………………………………………….Valentina Sandovici, Cristina Sinoaie

Asistent decor…………………………………Vladimir Iuganu

Asistent costume…………………………..Dalma Zsuzsanna Szőke

Regizori tehnici ………………………………..Alina Manu, Daniel Constantinescu

 

Andrei Şerban:

Spectacolul, care se conturează în repetiții cu o viteză și intensitate mai mare decât cea cu care sunt obișnuit, aduce la lumină, ca să-l citez pe amicul Biță Banu, «noaptea shakespeariană, noaptea politică, noaptea crimelor și a nebuniei, noaptea exceselor, a exceselor criminale, a exceselor sexuale și de tot felul». O lume pe care autorul aproape a fotografiat-o, ca un document al timpului. Dar acest reportaj minuțios și profund nu e doar politic și social. E o altă oglindă a sufletului (tema constantă a bardului) și evidențiază aspecte noi, șocante ale motivelor care au provocat dezastrul, nu doar pe plan individual, ci al unei țări ajunse în ruină. Dar acum o altă lume, tulburător de modernă și  incredibil de adevărată, se conturează pe scena de la sala Liviu Ciulei de la Bulandra, sub ochii noștri uluiți.

 

Andrei Șerban, Confesiune:

”Am avut un vis în care apărea Shakespeare ca să-mi facă o confesiune “în exclusivitate” despre cât de mult l-a iubit el pe Richard al III-lea. A mai adăugat un alt detaliu, acela că i-a iubit la fel de mult și pe Iago și pe Edmund… cât și pe alți bastarzi ticăloși. Și e de înțeles, cum altfel ar fi putut să creeze autorul personaje atât de adevărate, credibile și complexe dacă i-ar fi  detestat, condamnat și urât?

De aceea am simțit nevoia, punând în scenă piesa, să mă apropii de Richard ca să-l înțeleg în toată umanitatea și complexitatea lui. Am refuzat deci să-l numesc monstru. Evident nu ajută la  nimic să judeci și să disprețuiești un personaj, dimpotrivă ca să eviți clișeul, e  preferabil să încerci să-l aperi, să te apropii de el vrând să fii de partea lui, să-i înțelegi motivele. Cum ar fi să te pui în locul lui, să simți că ai fost tu însuți respins din clipa nașterii și continuu marginalizat? Cum să-i privești pe cei care te acuză și te pun jos când ei înșiși se comportă mai josnic? Într-o lume decăzută, cum să supraviețuiești când nu mai există niciun sens moral?

Trezindu-mă din somn, m-am privit în oglindă. Și, pentru o clipă, am văzut aspecte din Richard în mine însumi. Am început să-l iubesc și eu. Apoi m-am speriat. Mi s-a făcut frică de ce-o să spună lumea dacă află.”

 

Răzvana Niță: Nu cred că am văzut niciodată un spectacol mai izbutit şi mai tulburător din punct de vedere plastic. Soluţiile scenografice incredibile (Andrei Şerban, Octavian Neculai), costumele (Fruzsina Nagy) care completează personalitatea personajelor şi care nu sunt doar imagine, look, ci mai ales componentă caracterială redimensionând şi dând amploare şi consistenţă mesajului, împreună cu muzica „gestionată” cu talent, pasiune, farmec şi umor de Raul Kusak, se constituie într-un produs artistic unitar, spectaculos, dinamic şi remanent.

Grigore Cartianu: Inteligența artistică a lui Andrei Șerban, grefată pe o creativitate pe care numai geniul o poate da, a făcut din clasicul „Richard al III-lea” – jucat și răsjucat pe scenele lumii – o bijuterie de o actualitate zguduitoare. Marele regizor pune în gura personajelor sale, cu o ușurință de maestru, replici culese din realitatea vremurilor pe care le trăim.

 

 

 

 

Răzvan Penescu: „Ce diferenţă între lipsa de scrupule a Richard-ului lui Marius Manole şi verticalitatea împinsă până în pânzele albe a Coriolanus-ului lui Serban Pavlu şi Alexandru Darie, dar şi ce coincidenţă fericită ca doi mari actori, în două mari roluri titulare shakespeariene, să se afle simultan pe cele două scene de la Bulandra, zugrăvind lumi cu infinite nuanţe de gri, între albul cel mai pur şi negru cel mai îngrozitor!”

 

Cristina Bazavan: De ce generatia Netflix, iubitoare de House of cards, ar trebui sa vada Richard 3 de la Bulandra? Pentru ca e o montare istorica, despre care se va vorbi peste ani si e pacat sa fi fost contemporani cu ea si sa o fi ratat din … ignoranta.

 

Monica Andronescu: Marele merit al montării de la Bulandra este că surprinde superb pulsul lumii în care s-a născut și că, e mult mai mult decât un simplu spectacol politic, militant sau cum mai vreți să-i spuneți. Marele merit este că e o construcție regizorală în același timp de mare rafinament și de o forță teribilă și că are în centru o interpretare tulburător de puternică, un rol în care Marius Manole se întoarce…

Gabriela H