Repertoriu curent

Trei surori

Un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov

Traducere: Raluca Rădulescu

Regie:

Radu Afrim

Scenariu:

Radu Afrim

Asistent regie:

Mădălina Ciupitu

Scenografie:

Irina Moscu

Asistent scenografie:

Mădălina Sandu,Arina Balaș

Costumul caprei realizat de:

Cosmin Florea

Video:

Andrei Cozlac

Sound design:

Călin Țopa

Univers sonor:

Radu Afrim

Lighting design:

Mircea Mitroi,Cristian Șimon

Regia tehnică:

Adrian Ionescu

Data premierei: 05.12.2019

Durata: 3 h / Pauză: 15 min

Din cauza efectelor stroboscopice și de lumină, de scurtă durată și intensitate, spectacolul nu este recomandat persoanelor cu fotosensibilitate și celor care suferă de epilepsie!

Spectacolul poate fi vizionat de copiii în vârstă de până la 14 ani, numai cu acordul sau împreună cu familia! (violenţă fizică, psihică şi de limbaj, minimă ca durată, intensitate şi număr de scene, nuditate)

După marele succes cu „Pădurea spânzuraților” de la finalul anului trecut, Radu Afrim revine în decembrie la TNB cu „Trei surori”- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov. E știut faptul că Afrim pune rar în scenă dramaturgie clasică, preferând texte contemporane sau scenarii proprii. Atunci când însă o face, propune modernizări extrem de personale și incitante, cu un puternic impact asupra spectatorilor. Lumile recreate de el după texte clasice au stârnit controverse, au deranjat chiar, dar spectacolele sale nu au lăsat pe nimeni indiferent.

Radu Afrim provoacă din nou publicul, oferind un remix al unei piese clasice, o revitalizare halucinantă și extrem de actuală a unei povești spuse de sute de ori, un spectacol puternic, original și șocant care, la fel ca toate creațiile marca Afrim, îi va scoate pe spectatori din zona lor de confort. Departe de montările în care spiritul Rusiei e redat prin clişee, „Trei surori” de Radu Afrim propune o viziune suprarealistă, amestec de absurd, comic, grotesc, dar și de profundă sensibilitate, care plasează povestea celor trei surori în România zilelor noastre. În noul său spectacol de la TNB, Afrim creează un univers care se mulează pe receptivitatea publicului contemporan, cu trimiteri evidente la actualitate, dar care se integrează atât de bine în lumea imaginată de Cehov în urmă cu peste 100 de ani.   

„Trei surori” de la TNB nu este o montare „cehoviană” în sensul consacrat al termenului, ci oferă o viziune distinctă, recognoscibilă, în stilul care l-a impus pe Radu Afrim drept unul dintre cei mai neconvenționali și mai talentați regizori de teatru din România.

Spectacolul se bucură de o distribuție alcătuită din unii dintre cei mai cunoscuți actori ai momentului și este realizat în colaborare cu o echipă de artiști inovatori, cu care Afrim colaborează în mod constant (Irina Moscu – scenografie, Andrei Cozlac – video design, Călin Țopa – sound design) Trei surori desfasurator

Mașa:	Raluca Aprodu		Olga:	Natalia Călin
Irina:	Flavia Giurgiu		Prozorov:	Marius Manole
Verșinin:	Emilian Oprea		Tuzenbach:	Istvan Teglas
Soția lui Verșinin:	Irina Movilă		Natalia Ivanovna:	Ada Galeș
Bobi k68:	Ciprian Nicula		Kulîghin:	Florin Călbăjos

„Pe turnantă, decorul care se tot învârte – o consrucţie metalică transparentă, cu treceri şi pasaje, pe care personajele urcă şi coboară constant – nu neapărat o „roată a sorţii”, ruleta care-i joacă o festă cumplită sărmanului Lefter  (…) E lumea lui Lefter rămasă fără puncte fixe, într-o derivă liberă, în care totul se confundă îngrijorător. (…) Cinismul lui Alexandru Dabija (purtătorul lui de cuvânt e naratorul din schiţă, jucat de Marius Manole, cel care observă, ridică din sprânceană şi lasă inevitabilul să curgă mai departe) e nemăsurat – iar din asta iese nu vituperare naţională, ci teatru de cea mai bună realitate”.

Iulia Popovici, Observator Cultural – Ghinionistul domn Lefter Popescu 

…o bijuterie simfonic teatrală despre capriciile norocului  (o temă proeminentă în scrierea caragialiană), o simfonie teatrală dirijată exemplar şi cu o grijă a ritmului expunerii scenice cum arareori am mai văzut în vremea din urmă în teatrul românesc. (…) Poate cel mai bun spectacol cu o scriere de I. L. Caragiale văzut de mine în anul Caragiale,. Deocamdată.

Mircea Morariu, Familia nr.12 – Tragedia domnului Lefter Popescu      

„Ce frumos e la Naţional! Decorul e superb. O construcţie metalică etajată, transparentă, cu scări interioare şi exterioare, care sugerează o planetă locuibilă – România Mică a Marelui an 1900. Cât de mult contează decorul care dă substanţa comediei, valoarea spectacolului, dă bucurie şi fericire chiar. Ajută publicul să se teleporteze. Să mediteze.

„Două loturi” e montată turbionar de acest maestru al regiei contemporane care este Alexandru Dabija, cantonat în esenţa-esenţelor. Deşi veselă, lucrarea e profund tragică. E o Năpastă urbană.

Publicul e captivat. Trăieşte drama, năpasta, încercările. Nu ridicolul e subliniat de autor ci inumanul unei ridicole speranţe. E destinul, şi cu el nu te joci, nu râzi de el niciodată. Îl accepţi.

… un spectacol inteligent, ameţitor de modern, despre noroc şi ghinion, dovedind cât de uşor şi de neaşteptat poate deveni perdantul – câştigător şi viceversa. Helmut Sturmer cu al său decor extrem de original contribuie mult ca cele „două loturi” de la TNB să se cuantifice într-un mare Loz câştigător”.

Doi politisti aflati intr-o lupta nemiloasa pentru a face ceea ce trebuie intr-o lume in care asta nu le e permis. O calatorie in infern dupa care cei doi nu vor mai fi niciodata ca inainte….

Politist in Chicago, Denny (Istvan Teglas) este un familist convins. Cu o fire colerica si un cinism cizelat, sfideaza autoritatea si face bani pe seama traficantilor si a prostituatelor.

Joey (Marius Manole), partenerul sau si cel mai bun prieten din copilarie, este un fost alcoolic care se lupta zi de zi cu tentatia. Este un pic cam delasator si usor depresiv. Este complet dedicat partenerului sau si familiei acestuia.
Și este… indragostit fara speranta de sotia lui Denny

Cele doua personaje aduc in lumina reflectoarelor viziunea proprie asupra conceptului de familie, precum si deciziile morale discutabile pe care le fac in numele acesteia.

Doar ca amintirile pe care le are fiecare despre ceea ce s-a intamplat cu adevarat in acele zile in care a plouat fara oprire nu par sa coincida …

Uneori ranesti pe cine iubesti mai tare.

Cateodata nu ai incotro. Cateodata o faci din prostie, Cateodata e o alegere …

O drama profunda care inunda sala de teatru cu emotii si care te lasa cu respiratia taiata…

IN PLOAIE – o poveste despre prietenie, familie, alegeri dificile, loialitate, tradare …

Data premierei: 6 Martie 2010

Durata spectacolului: 1h50 fără pauză

Dramatizarea si regia: Chris Simion Mercurian

Scenografia: Adina Mastalier

Lighting design: Alexandru Darie

Oscar si Tanti Roz nu e doar povestea unui copil nedreptatit de soarta, care sta de vorba cu Dumnezeu; e povestea noastra, a tuturor. Exista in textul lui Eric Emmanuel Schmitt un mesaj tulburator: oricare dintre noi poate fi Oscar, dar cu un dram de noroc in plus. Mai multe zile daruite inseamna sa incerci sa te bucuri de viata, indiferent de cum ti-e harazita – in chip de premiu ori de pedeapsa – fara a uita totusi sa raspandesti binele in jurul tau.

     Spectacolul marcheaza intoarcerea marii actrite OANA PELLEA pe scena Teatrului Bulandra!

 „Am avut din prima o întâlnire aparte cu Oscar şi Tanti Roz şi am ştiut imediat că o să-l fac. Când am citit cartea lui Eric Emmanuel Schmitt, am simţit că ceva se leagă, a fost ca o minune care plutea în aer. (…) Personajul principal din piesa asta nu e Oscar, nu e Tanti Roz, ci Dumnezeu.”

      „De ce lasă Dumnezeu pe lumea asta boli şi bolnavi? Dacă e atât de bun, de ce lasă atâta suferinţă? Am găsit şi răspunsul: pentru că viaţa e un împrumut.”

      „În secolul nostru uităm de moarte, fiind atât de bolnavi de orgoliu, atât de avizi să fim noi cei mai mari, cei mai tari, cei mai buni, să avem de toate. În starea asta de „beţie” ni se spune: „Ai cancer”, şi atunci nimic nu mai are valoare, nimic nu mai contează… Ne dăm seama ce mici suntem, deşi credeam că putem moşteni pământul.”

                                                   Interviu cu Marius Manole, Adevărul, 17.03.2010

      Timp de 150 de minute, Oana Pellea şi Marius Manole ţin spectatorii ţintuiţi în scaune şi cu ochii îndreptaţi spre scenă.

      Neîntrecută  în născocit poveşti şi jocuri, Tanti Roz, ale cărei multiple faţete sunt şlefuite admirabil de Oana Pellea, este cea care-l învaţă pe copil cum să trăiască în fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi cum să-i scrie scrisori lui Dumnezeu ca să nu se mai simtă singur.

      Oana Pellea revine pe scena de la Bulandra, unde joacă alături de Marius Manole, Antoaneta Cojocaru şi Cristina Casian, trei actori tineri despre care spune că „poate vorbi cu mare dragoste.” „Sunt talentaţi, serioşi şi generoşi”, spune Pellea. „Între noi e mai mult decât o comunicare. E o întâlnire. Am senzaţia că joc cu el de foarte mult timp. Că nu cunoaştem dintotdeauna. E ca un fel de regăsire.” Despre personajul pe care-l interpretează, Tanti Roz, Oana Pellea mărturiseşte: „îmi place să cizelez, să şlefuiesc, să mă joc. Sunt în plin laborator şi asta îmi place cel mai mult.” „Fiind un subiect dramatic, am insistat cu regizoarea ca forma să fie luminoasă şi delicată şi cu mult umor. Ca lacrima să fie împletită cu râsul. Aşa-i şi în viaţă”, mai spune actriţa.

      După  hohotele de râs şi momentele reale de emoţie din spectacol, piesa e un pariu câştigat.

                                         Diana Marcu, Gândul, 29.03.2010

        Oscar şi Tanti Roz s-a născut din nimic şi dacă există astăzi pe scena Teatrului Bulandra e o minune. (….) Cu adevărat minunat e felul în care Chris Simion e „vinovată” pentru dramatizarea şi punerea în scenă a acestei poveşti de viaţă, surprinzând caracterul ei optimist şi speranţa care o însoţeşte.

      Oscar, eroul, marchează viaţa tuturor… Cele 14 scrisori trimise lui Dumnezeu sunt de fapt etape ale unei călătorii către sufletul lui.

      O călătorie care ne învaţă că trebuie să ne bucurăm  şi să trăim fiecare zi cu gândul că ar putea să fie chiar ultima.

      Într-un decor realizat de Adina Mastalier şi în jocul de lumini creat de Alexandru Darie se mişcă aceste patru personaje, plus părinţii lui Oscar şi doctorul Düsseldorf, cărora le simţi doar prezenţa.

      Aşadar, dacă vreţi să vedeţi două tinere talentate, o regizoare mereu surprinzătoare, un Marius Manole senzaţional, ca de obicei, şi pe Oana Pellea, cea mai frumoasă femeie din lume, vă recomand să mergeţi la această piesă.

               Rozana Mihalache, Jurnalul Naţional, 9.04.2010

      Cu „Oscar şi Tanti Roz” teatrul redevine un spaţiu al excelenţei, unde spectatorii vin să vadă  adevărul. Spectacolul de la Teatrul Bulandra e unul profund, puternic şi tulburător despre viaţă şi moarte.

      Între „Dragă Dumnezeu” şi semnătura de final: „Te pup. Pe mâine!” este documentată viaţa unui copil de zece ani, care îşi trăieşte ultimele zile… Romanul lui Eric Emmanuel Schmitt, dramatizat şi adus pe scenă, capătă o forţă uluitoare.

      Adina Mastalier, scenografa spectacolului, a reuşit să ridice într-un spaţiu limitat o construcţie elaborată, cu numeroase compartimente secrete, care sunt revelate publicului puţin câte puţin, schimbând perspectiva privitorului şi povestind în imagini şi lumini rutina dură a vieţii de spital.

      Oana Pellea (Tanti Roz) este o combinaţie de fragil şi forţă, de tandreţe şi iubire necondiţionată care de la început te cucereşte. Cuplul pe care-l face cu Marius Manole (Oscar) are o chimie aparte, o sinceritate care lucrează organic asupra spectatorului. Cristina Casian (Bacon) şi Antoaneta Cojocaru (Peggy Blue) sunt două prezenţe care în ecuaţia spectacolului spun povestea speranţei.

                        Ioana Moldovan, 22, 6-12.04.2010