Viforul… 🙂 sunt spectacole, pe care atunci cand le joci, iti dai seama pe unde esti, in meserie zic. E unul din spectacolele alea, care nu-ti pasa daca place sau nu, nu-ti pasa daca lumea iese si spune .. Doamne ce porcarie  sau woooow mi-a placut. E un spectacol pe care il joci pentru tine si atat. De ce asa? Nu stiu. Poate pentru ca imi place textul, imi place propunerea domnului Dabija. Nu stiu. E 6.30. Ma pregatesc sa plec la aeroport. Plec la Berlin. Ma duc sa o vad pe Angela Gheorghiu in concert . Sunt norocos. 

Am vrut sa scriu aseara , nu am mai avut putere. Lear-ul asta nu o fi el cel mai greu spectacol pentru mine, dar nici nu ies proaspat din el. Nu vreau sa ma gandesc cum se simte Mihai Constantin. Mai am un episod din Succesiunea. Foooarte bun. N-am rezistat pana la a4.30 cand urma sa joace Simona. Am adormit. As vrea sa spun cu o carte in mana. nu. am adormit pur si simplu. A fost o gluma . Puteti zambi. Dimineata cand m-am trezit primul lucru, cu inima care imi iesea din piept, ochii pe xscores. Simona a pierdut. Nu-i nimic se mai intampla. Nici eu nu am jucat extraordinar aseara. Mergem inainte. Astazi Viforul. N-am jucat de 8 luni. Practic azi e premiera. Un spectacol care oricum e fooarte greu pentru noi , pentru public. Sper sa am putere sa va mai zic diseara cate ceva. Adica cum a fost.

Zilele astea m-am tot gandit la oameni , oameni pe care i-am iubit si la un momendat , habar n-am de ce, drumurile noastre s-au despartit. Unul dintre ei este Maria Buza. Cu care am jucat, am fost prieteni, m-a ajuat enorm cand eram tanar si , ce sa zic, nu eram chiar bine financiar…:) M-am trezit dintr-o data ca nu am mai vorbit un an, apoi doi, apoi 8 si uite asa prietenia noastra a disparut. A disparut e un fel de a spune. Mereu mi-a fost dor de ea, de umorul ei , de vocea ei ( canta incredibi) , de talentul ei. Maria e unul dintre cei mai talentati oameni pe care ii cunosc. Stiu tot ce a facut Maria in anii astia, ma rog,  aproape tot. Ziua Liei Bugnar am facut-o la restaurantul Mariei ( ei da, are un restaurant)  LA VIORA ROSIE.  Si a fost incredibil de frumos.. cu lautari, cu prieteni, cu Maria care a cantat , cu Ilona , Letitia, Medeea..Frumos tare. Si mi s-a parut ca am cam imbatranit, ca prea devreme am depus „armele distractie” si am lasat munca sa ne acapareze viata. Asa mi s-a parut atunci. Pe vremuri artistii munceau , munceau , dar se mai si distrau si bine faceau. Asa ca am hotarat sa repetam experienta si tot la Maria si tot cu multi actori. Poate reusim sa faem asta macar o data la 2 saptamani, o data pe luna si tot e ceva. Pe 27 ianuarie avem ALL INCLUSIVE  la TNB si am hotarat sa mergem sa petrecem dupa .. sa fie o seara a artistilor :)) daca doriti sa va alaturati sunteti liberi sa o faceti. Pentru rezervari 0728999393 sau mail la lavioararosie@gmail.ro…locurile sunt limitate, va dati seama, sa o vezi pe Ilona sau  Letitia in duet cu Medeea Marinescu..nu-i de colea .. NU?

Meci Halep.De cate ori joaca cred ca mor. Nu inteleg cum sa stapanesc emotiile astea. Ai zice ca dupa atatia ani de teatru, ar trebui sa stiu. NU stiu. Vizita La Pravalescu, scurta.

Maine LEAR

Pe maine

Stiti, zilele astea urmaresc un serial pe HBO GO ”Succesiunea”. Un serial foarte bun, cu un scenariu foarte bun. Jucat evident foarte bine. Ma uit la el de vreo trei zile. Un tata mafiot care conduce o super firma, este pe cale sa sa fie indepartat de la conducere ei de copiii lui. Pretextul e ca omul e batran si nu se mai poate adapta timpurilor. Defapt nu vor decat puterea si banii lui . Ma uitam eu asa si personajul principal si intreaga actiune imi erau foarte cunoscute. De unde , de unde???  Si imi pica fisa …din teatrul romanesc. Unde cam asa se intampla lucrurile. Unii directori( cei mai multi), nu zic ca sunt mafioti, ca nu sunt… sunt doar niste smecherasi alunecosi, au pus stapanire pe niste institutii de vreo 16, 17, 18 , 19 ani si fac ce vor ei ca pe mosia lor. Inconjurati de alti trepadusi care s-au prins de dorinta sefului de a muri in scaun ( la noi se elibereaza directorii din functie doar cand mor, suna dur dar asta-i adevarul) traiesc pe banii statului ( ca asta-i diferenta ) bine merci , pana la adanci batraneti.

Sigur ca lucrurile ar sta altfel daca in teatre n-ar exista actori uneori cu un talent indoielnic ( desi, ce e talentul , nu-i asa, e, lasati ca se vede) care, ce sa vedeti , il sustin pe director, ca doar nu sunt tampiti sa vrea sa-l de-a afara , ca daca vine altul si ii intreaba , tu al cui esti? Iar directorii, care stiu ca in general actorii nu au coloana vertebrala ( si nu au, va zic cu mana pe inima) n-au fost prosti sa angajeze spuma actorimii, ca aia stiau ca-s buni si la prima nedreptate deschideau gura. Ba mai mult, mai inventeaza si contractul determinat ( pe o anumita perioda) pretextand ca el vrea actori vii, in forma, care sa se pastreze proaspeti.. nu, doamnelor si domnilor , nu vrea asta, vrea niste oameni supusi , fricosi , carora sa le fie teama pentru ziua de maine.  Bine, mai sunt si aia care au contracte pe viata , dar soiul lor fiind de lingai din mama in fiu, nu se pot dezice.

Sigur ca altfel ar fi stat treaba daca aveam critici care sa nu fie sub tutela unui om, si sa nu fie aserviti unei institutii, legati de maini si de picioare de niste indemnizatii pe care le primesc pe viata, cu merit sau fara ( s au vazut cazuri) si chiar daca le merita cineva le spune ca … si indemnizatiile astea pot fi luate, la o adica.

Sigur ca lucrurile ar fi stat altfel daca acesti directori nu mergeau la ministri, prim-ministri, nu faceau abuz de imaginea lor si nu-i convingeau sa schimbe legea in favoarea lor.. Fara varsta de pensionare, fara manadate limitate, fara conflict de interese.. practic niste moguli.  Cu totul ar fi stat situatia daca nu am fi avut 40 de mii de ministri in ultimii 30 de ani.  Pe aceasta cale fac un apel … daca cineva il cunoaste, sau stie pe cineva care-l cunoaste pe Ministrul Culturii, as vrea si eu sa ma intalnesc cu el. Stiu ca e practic imposibil, dar am zis ca merita sa incerc.

Si uite asa teatrul in Romania e pe moarte si nimanui nu-i pasa si toti ne facem ca nu vedem.

Ati ascultat „Povestea teatrului romanesc. A interpretat actorul Marius Manole de la Teatrul National..  Aceasta poveste e o fictiune si se intampla pe un taram fooarte indepartat.

Fara cuvinte! Drum bun in lumina CRISTINA! Imbratisati-va oamenii de langa voi, sarutati-va copiii, sunati-va parintii si TRAITI!

Sa ne intelegem de la bun inceput. Nu sunt trist, nu sunt suparat pe nimeni. Ce veti citi e doar o constatare.

E 02:05 si nu  pot dormi dupa spectacol, am luat ketamina, cocaina,has. ,(bun glumesc), n-am avut, in loc de astea am luat pastile de gat, spry de gat, supradyn, cafele, cola..si toate astea ca sa poti sa faci pe plac publicului, nu ?:) Publicul poate pleca foarte dezamagit, daca el nu te vede in rol,dacaa nu-l convingi ca esti ala de se asteapta el sa fii cum mi-a scris o domnisoara acum cateva zile, e cam rau. Stiti ca noi actorii dam examen seara de seara si în scoala ni se spunea (profesorii nostri probabil stiau ce fel de natie suntem) ,) ca pe noi ne poate critica si un copil de 5 ani …nu, mai bine zis  are dreptul sa ne judece , , dreptul, auzi tu , de parca l-ar fi castigat in instanta :)))) defapt cred ca acest drept ti se da la casa de bilete cand iti cumperi unul. SITUATIA E CAM ASA…Incepe spectacolul si in sala sunt 500 de oameni care asteapta sa vada un miracol,  sau macar un spectacol bun. Numai ca pe fata spectatorilor asteptare asta se citeste ca… nu stiu, putem folosi mai multe imagini,,,,,profesorul care se uita cu scarba la tine ca nu ti-ai invatat lectia., sau o fata tolanita pe un scaun, in timp ce fostul ei iubit o intreaba de ce l-a inselat, sau …a si mai bine,  un domn care doarme intru-un pat comod. In seara asta cand am inceput specatcolul un domn in primul rand dormea, a tresarit cand am tipat prima data. E,  cam asa.. se ridica cortina si incepe examinarea, ne-om ridica noi bietii actori la nivelul marelui public sau nu. I-om ( sper ca asa se scrie) convinge noi pe ei ca suntem actori buni cat de cat ….in sala domneste o liniste mormantala, nimieni nu-si permite sa reactioneze intr-un fel. De pe secena ..e o imagine cu multi oameni tolaniti in scaunele lor, ca in copilarie cand steam la un curs cu forta. DA ! in pricipiu chestia asta de o practicam noi si veniti si voi la noi ar trebui sa fie un schimb de energii , sa fie viu, sa-ti vina din sala ceva. Publicul e un partener , nu e un observator rece si prost dispus. Dar cum ar fi sa ies eu si sa va spun , ok, in seara asta sunt prost dispus sa stau in fata voastra si sa ma uit chioras la voi.  N-ar fi o varianta. O sa spuneti   „noi am dat bani, voi luati bani„..ok ok ok si daca tot ati dat bani, am o intrebare, de ce nu va bucurati , de ce nu aveti un zambet pe fata, de ce nu transmiteti spre scena o energie buna. Pare ca toat lumea din sala isi pune aceeasi intrebare, ”Vor reusi sa ma convinga”, serios? NU de mult am primit un mesaj aici pe marele blog   ”Pai pentru ca ultimele dati cand te-am vazut nu m -a atins cum jucai chiar deloc, chiar daca uneori te agiti f mult. Ba chiar, la un moment dat, cred ca la Metropolis, am sesizat un moment in care ,mai greu de pus in cuvinte, a fost evident ca erai pe afara, ti ai dat seama si ai incercat sa ti revii.asta e ceva banal si am scris o ptr a ti spune ca in mod evident esti si tu constient de unele chestii.Nu o zic cu rautate.am mers mult la teatru si simt destul de bine asa ca nu cad pe spate usor si nu aplaud frenetic in picioare doar ptr ca altii o fac.Inca mai cred ca teatrul e o arta transformatoare spiritual, asa ca am asteptari pe masura. Dar o sa merg la Richard anul asta, asa mi am propus.succes Sper ca nu ma detesti (prea mult) ca iti scriu aceste randuri si te rog sa imi recomanzi o piesa care sa ma faca sa imi recapat increderea in tine ca actor, pentru ca mi-as dori acest lucru.

M-am amuzat. am raspuns usor ironic Facem si noi ce putem , cat putem, pe unde putem …As vrea sa am si eu privilegiul sa va observ calitatile si evolutia in meseria dumneavoastra si nu o spun cu rautate. Eu nu ti as recomanda Richard , ma agit foooarte mult, enorm Si ai dreptate, sunt multe momente cand sunt pe dinafara, dar ce sa facem suntem oameni, alfel ar fi trebuit sa fiu robot, dar atunci nu ar mai fi vorba despre ceva viu. marturisesc ca imi place uneori sa nu fiu bine in scena. face parte din joc.  N-am intrebat-o ce inseamna demult….Va dati seama,  ea venea la Richard ca sa se conviga, sa o conving , ca eu sunt actor bun. Iar atituidinea asta , ”am mers la teatru mult si nu ma dau usor chestii pe spate si nu aplaud frenetic ,,,wtf ,,,,

Scriu asta, nu pentru ca vreau sa critic pe cineva . Dar tocmai m-am intors de la Londra si publicul de acolo m-a facut sa lacrimez.. Isi iubeeeau actorii, isi iubeau atat de mult actorii , ii purtau pe brate tot spectacolul, aia erau actori fericiti . Iti dadeai seama dupa prima reactie, care a venit cam la 30 de secunde de cand a inceput showul , nu asteptau sa fie  convinsi  ca investitia lor merita ,,,…incredibil si uneori actorii jucau mai slab , dar publicul venise pentru o experinta impreuna , si experientele pot fi in multe feluri ..Oamenii stateau in scaune zambind, zambeau si ascultau si reactionau. Am avut in seara la Richard in primul rand trei oameni care ne iubeau, simteam asta si in radul 2 cativa. Pentru ei am jucat, de la ei mi-am luat energia ..NU radeau  unde nu trebuia, erau fericiti ca erau la teatru ,

Gata ma culc, maine la 11 mai am de dat un examen.

Am luat un somnifer si poate sunt incoerent , dar nici aici nu vreau sa dau examen si sa conving pe cineva ca sunt un mare scriitor :)))

Pe maine

Ultima zi de vacanta..Doamneeeeeeee ce bine e sa stai acasa. Practic 4 zile nu am iesit din casa.  Si as mai sta in casa inca 7:))) stiti aplicatia BRINGO , comanzi si tot ce doresti iti vine acasa. De azi incepe pariul. Pana acum am avut timp si am scris.  Sunt curios daca maine seara dupa Richard  sau si mai si sambata dupa Richard si Revizorul voi mai avea chef de blog …:)))

Gatul parca putin mai bine, tot nu pot inghiti..Continuam cu antibiotice si cu supa calda de galuste.

Astazi ziua mamei. Sincer niciodata nu stiu anul in care e nascuta…Nu stiu cum, dar pentru mine tata si mama sunt demult si vor fi intotdeauana. Asa ca nu tin minte anii de nastere al niciunuia.  Tot ce stiu e ca m-am nascut cand avea ea 18 ani …cum eu am 41 ..calculati:)

Cam atat pe ziua de azi . Fug sa fac niste clatite.

Ha! Astazi n-am facut nimic, in afara de o supa cu galuste, n-am facut nimic. Nu m-a traversat nicio senzatie mai deosebita, niciun gand maret. Nimic. Acelasi sentiment de vinovatie, doar ca azi Cristina mi-a trimis un mesaj , citise ce am scris pe blog, mi-a spus ca e un sentiment perfect normal. Dupa o perioda in care joci seara de seara, mintea ta are nevoie de o perioda de ceva zile (multe) in care sa  invete sa se relaxeze( bine, ea a scris mult mai frumos si mai complicat).. si cand s-a relaxat , zbang …incepi munca . N-am facut nimic!

E adevarat ca am si puroi in gat si febra si frisoane:))) da, o chestie ciudata.. e a treia ora cand fac chestia asta, de fiecare data cand fumez tigara de aia cu vapori LOGIC sau cum ii zice. Credeti-ma de trei ori am fumat , bine vreo 2 zile si  de fiecare data am luat antibiotice 🙂 o fi , n-o fi de la ele , habar n-am. Oricum o porcarie. Eu practic nu mai fumez de 4 ani si .., din cand in cand m-am prostit cu tigara asta. Poate si pentru ca nu mai fumez patesc chestia asta. Oricum, daca va trecea prin cap sa ma invitati la un pahar cu vin, nicio sansa, sunt pe antibiotice.

A! Era sa uit . M-am bucurat ca astazi s-a lansat Turneul National ( ma rog, nu e chair national, dar mi s-a parut frumos sa zic asa) cu spectacolul teatrului Bulandra, Oscar si Tanti Roz. Un spectacol pe care eu il iubesc foarte tare. Pentru inceput Constanta, Timisoara, Craiova … Programul il gasiti pe site.

gata! Ma duc sa-mi iau medicamentele